Azi am reusit sa inteleg ca orice as face timpul inapoi nu il pot da, in concluzie singurul lucru pe care il pot face este sa merg inainte fie ca imi place s-au nu. Acum am inceput sa inteleg care e diferenta intre vremurile ce au trecut, intre momentele copilariei si momentul cand incepi sa te maturizezi. Pe atunci imi doream sa fiu mare, sa pot face ceea ce vreau eu, acum imi doresc ceva ce nu mai pot avea nici o data chiar daca as avea toti bani din lume.
Atunci puteam fi matur, ceea ce si reusisem dar am uitat sa mai copilaresc asa ca acum ma uit cu tristete la trecut si incerc sa inteleg cum am putea sa alegem sa fim maturi , dar poate ca la momentele respective era interesant sa avem bani nostri, sa putem face tot ceea ce ne dorim, sa nu mai fie nevoie sa depindem de bani dati de parinti.
Acum inteleg ca in ciuda faptului ca nu aveam bani era mult mai frumos sa ma pierd printre jocuri copilaresti, jocuri care desi erau destul de simple noi ne pierdeam cu orele, visam la un joc de half-life in relitate, uneori chiar faceam un joc, doua folosit gornete si tot asa. Multe prosti as putea spune ca am facut iar acum gandindu-ma la ele imi dau seama ca aceste jocuri simple ale copilariei iti creeaza amintiri care nu lei vei uita nici o data si te vor ajuta sa treci peste multe momente grele din viata ta doar gandindute la cele mai frumoase momente din viata ta.
Imi aduc aminte de momentele pierdute undeva prin vecini , la scoala de arte si meseri, loc unde ceva mai tarziu am ajuns ca elev. Scoala de Arte si Meserii a fost pentru mine ca o a doua casa, locul perfect de joaca unde doar eu aveam voie sa intru si sa ma joc, doar persoanele pe care eu le lasam sa mearga cu mine puteau sa vina sa se joace acolo, ce pot spune, o curte enorma plina de tot felul de „jocuri” as putea spune pentru mine la varsta aia, era pot spune sanctuarul meu, locul unde puteam fi cine vreau eu, fara ca vineva sa incerce sa ma raneasca prin cuvinte care la momentul acela ma dureau destul de rau, ce pot spune, gras am fost de cand ma stiu asa ca cei din jurul meu nu au omis sa imi aduca aminte asta de fiecare data cand nu facem ceea ce vroiau eu. Acum am invatat sa controlez aceasta problema, ce pot spune sunt si acum gras dar nu mai ma deranjeaza lucrul acesta, am invatat sa ma accept asa cum sunt, nu toti putem fi perfecti. Fiecare din nou avem calitati dar si defecte, nimeni nu este perfect, asa ca cine ma place , ma place asa cum sunt.
Imi aduc aminte de primul film pe care l-am vazut intr-o sala de cinema, nu pot spune ca era o sala extraordinar de performanta, dar era o sala de spectacol din orasul meu, o sala care a ramas in inima mea chiar si acum desi nu mai este deschisa. Din pacate lucrurile frumoase nu raman mereu alaturi de noi…
Am vazut „Clubul Vrajutoarelor” doar de 5 ori, a 5-a oara fiind singurul din sala si bine inteles cu bilet gratuit avand in vedere ca intrasem la acelasi film de 4 ori mi s-a oferit sansa de a revedea filmul gratuit pentru a 5-a si ultima oara . Dupa ce acest film a disparut din cinema-ul oltenitean a aparut un film despre golf, ce pot spune nu un film chiar pe placul meu dar avand in vedere ca era singurul film care ruleaza aici l-am vazut.
Se pare ca dupa acest film din cauza ca zona nu era chiar perfecta pentru un cinema, si-a inchis portile pentru prima oara in acele timpuri. Dupa nu mult timp un alt cineva a incercat sa isi faca loc pe piata olteniteana dar din pacate nu a fost pe placul meu asa ca nu am frecventat acel loc, nu de alta dar era cum mult mai slab decat cel de la clubul SNO.
Odata cu timpul trecut si cu ani, am inceput sa fac parte din echipa de sonorizare a clubului SNO asa ca am inceput sa prind mai multa dragoste de acel loc, era locul unde puteam fi eu, fara ca cineva sa ma jigneasca, acolo eram respectat pentru ceea ce stiam sa fac, nu pentru felul cum aratam.
Dupa ceva spectacole de miss, mister, etc, cinema-ul revine in clubul sno pentru ultima data de aceasta data, cu cateva filme bine, ultimul fiind Moartea Domunului Lazarescu, din punctul meu unu dintre cele mai slabe filme proiectate in cinema-ul din oltenita.
Odata cu ultima proiectie clubul SNO si-a inchis portile pentru ultima data, din cauza problemelor financiare ale santierului Naval Oltenita.
Odata cu aceasta locatie inchisa oltenita a devenit din ce in ce mai slaba din punct de vedere cultural, fara evenimente culturale, piese de teatru, miss, misster, de o calitate exceptionala avand in vedere ca sala clubului oferea posibilitatea de a avea peste 400 spectatori. Primaria a pus la dispozitie sala mare a primariei pentru astfel de spectacole unde numarul maxim de spectatori este de 100. Avand in vedere ca standardele au scazut, scena mult mai mica precum si audienta… lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai prost pe acest segment.
Pe vremea clubului SNo as putea spune ca nu exista un spectacol la care sa lipsesc fie ca era vorba despre un spectacol la care participam sau nu, era vorba despre momente de neuitat, piese de teatru puse pe scena de cate elevi liceelor din zona, momente care au trecut demult si nu sunt atat de optimist ca vor reveni curand.
As putea sa mai spun multe despre copilaria mea si despre momentele de neuitat din viata mea, dar cred ca a venit timpul sa ma opresc aici pentru aceasta seara si sunt sigur ca intr-o zi o sa revin pe acest subiect. Va multumesc tuturor celor care citesc acest bloc, nu pot spune decat ca imi e dor de un spectacol pe cinste pus in scena de catre Copii din Oltenita, un spectacol aici la Oltenita.