Buna ziua din nou , suntem aproape de noul an si stiu ca am lipsit mult timp dar in aceasta dimineata mi-am facut putin curaj pentru a reveni alaturi de voi , cei care mai citesc acest blog. In aceasta perioada am facut o gramada de chesti, am ureist sa realizez cateva lucuri care la prima vedere par destul de complicate , m-am apucat din nou de scoala de soferi si am terminat-o , acum ma pregatesc sa plec pentru a da examentul de sala !
Astazi m-am trezit hotarat ca o sa reusesc sa trec peste acest pas cu ajutorul celui de sus si in afara de asta mi-am adus aminte de o tragedie ce sa intamplat in Oltenita.
Sunt multe ideei care imi trec prin cap in acest moment dar sincer sa fiu sunt extrem de abatutu de directia catre care mergem cu toti. Lucrurile poate sunt ceva mai bune din punct de vedere financial pentru ca observ ca afacerile ce au ramas inca pot supravietuii decent si pentru asta e o bila alba. O data cu timpul ce trece incep sa am din ce in ce mai multe intrebari si incerc sa gasesc o gramada de raspunsuri pentru care cei care le au ar fi in stare sa „scape” de cel ce pune astfel de intrebari. Stiu libertatea noastra de a cunoaste este doar o vorba , atunci cand ai nevoie de ceva cu adevarat nimeni nu iti ofera acele informatii desi totul ar fi trebuit sa fie transparent.
In urma cu 2 zile 4 tineri au murit intoxicati cu monoxid de carbon , desi ar parea atat de imposibil ca 4 tineri sa sfarseasca atat de tragic mai ales ca aveau o viata intreaga inainte. Nu am avut ocazia sa cunosc acesti tineri dar din cate vad au fost iubiti de foarte multa lume.
In privinta asta pot spune „Dumnezeu sai odihneasca un pace! ”
Am inceput sa ma gandesc din nou la o persoana care din pacate nu doreste a face parte din viata mea decat ca prietena si atat , desi sentimentele mele pentru aceasta persoana sunt mai mari decat cele de prietenie nu pot face nimic in a le schimba pe ale ei.
Nu poti forta pe cineva sa te iubeasca iar asta este una dintre punctele liberului arbitru oferit de dumnezeu oamenlor . Avem dreptul sa luam singuri propile decizi fie care sunt pe placul tuturor sau nu.
Pot spune ca in ultima vreme m-am schimbat putin , poate putin mai mult desi in trecut bani erau lucrul care ma facea sa fiu puternic acum imi da o pace suflateasca si ma face sa incerc sa realizez ceva care ar putea sa ajute multa lume dar din pacate nu am atat de multi bani pe cat as vrea pentru a face ceea ce imi doresc.
Ma uit la copii din ziua de astazi si imi e dor de copilarie , de momentele in care ma eram trist atunci cand venea iarna fara pic de zapada , atunci cand sarbatorile de iarna treceau ca si cum nu ar fi venit, imi aduc aminte de diminetile pierdute pentru a merge cu colindul.
Imi aduc aminte de o dimineata pe care nu o voi uita nici o data . Am plecat la colindat cu Buna-Dimineata si cum spune si colindul „la covrigi si la nuci multe” . In acele timpuri 100 de lei erau monezi iar 1000 de lei hartie. De obicei primeam covrigi , nuci , dar si bani , 1 -10 mii lei de persoana . Am fost la o casa in aceea zi la o batrana si am colindat-o , ce e drept atunci cand am ajuns acolo erau mai multi colindatori. Feneiia ne-a primit si nea dat de fiecare cate 100 de lei si ne-a multumit ca am colindato si pe ea pentru ca ii place foarte mult. Multi dintre cei care au colindato au fost suparati pe suma primita, in schimb eu am fost mai mult decat multumit , nu pentru suma primita ci pentru ca in acel moment am simntit cu adevarat ce inseamna spiritul sarbatorilor , ce inseamna un colind pentru cineva care il apreciaza cu adevarat. Aceea persoana desi nu avea bani sau posibilitati astepta cu usile deschise colindatori pentru ca obiceiurile erau foarte importante si ii recompensa cum avea posibilitatea .
Odata cu trecerea timpului si copilariei mele si generatiile care au tinut la obiceiuri au disparut lucrurile incepand sa se transforme cum spunea „gigi becali” acum un an „in cersetorie” .
Nu mai sunt la fel , par ca o alta zi din an , desi in copilarie asteptam cu nerabdare „Craciunul” astazi mi se pare ca este doar o alta zi din an.
Am observat ca pe la tara mai sunt cateva traditi insa nu stiu pentru cat timp vor mai ramane si daca mai sunt asa cum erau odata.
TImpul tot trece si am gasit cateva poze extraordinare pe net cu orasul in care m-am nascut, orasul in care traiesc de mai bine de 26 de ani. Poze care arata fata orasului acum multi ani, unele din ele chiar realizate inainte ca eu sa ma nasc. Am observat ca am avut un oras extrem de frumos si ma intreb de ce e necesar sa il tot schimbam. Am schimbat atat de mult lucruri incat sunt cateva persoane care au spus ca nu mai recunosc orasul in care s-au nascut.
TImpul pe care il am la dispozitie in aceasta dimineata se apropie de sfarsit asa ca am sa inchei acum si sper sa ne aducem impreuna aminte de ceea ce iubim cu adevarat la sarbatorile de iarna.
Sper ca intr-o zii sa fiu alaturi de ceea ce iubesc si sa pot realiza tot ceea ce imi doresc.