Imi aduc aminte de copilarie si de faptul ca in ciuda faptului ca erau parinti cei care ne controlau eram atat de liber . Ma uitam pe strada la cei mai mari ca mine cum treceau cu fete de mana si se pupau , iar eu daca vroia sa ma pupe o fata , fugeam . Copilaria , locul care acum il iubesc , desi stiu ca nu se va intoarce nici o data .
Urmarind du tristete trecerea timpuli si faptul ca sunt acelasi prost care am fost si acum multi ani , si admirand copilul ce eram atunci , fetele nu faceau parte din grijile mele , ceea ce era important pentru mine era bani de inghetata , sau de cheltuit pe la scoala , chesti de genu , pauzele , chesti care atunci erau universul meu . Acum sunt doar un alt romantic trist si singur , in data in care ar fi trebuit sa fiu alaturi de persoana pe care o iubesc , trist stiu , vise din nou stiu … cineva mia zis mai demult : uitete in oglinda … mam uitat , da am vazut un gras , null , dar in ciuda aparentelor o persoana care lupta pentru ceea ce. rede ca merita luptat dar de fiecare data iese cu sentimentele sifonate .
Cineva mia zis ca lupt pentru cauze pierdute … se pare ca dav… cand eram copil acest lucru nu exista , nu luptam pt nimic , nu aveam griji , nu stiam ce inseamna sa plangi pt o fata , sau chesti de genu . Plangeam mai dess ca acum , dar pentru ca nu ma lasa afara , sau pt ca ma loveam , dar se pare ca plangeam degeaba , durerea nu exista decat in mintea mea , acum durerea exista , si este foarte puternica .
Voi incerca sa lupt , dar am inbatranit sa tot incerc sa obtin ceea ce imi doresc cu adevarat , poate e timpul sa renunt la lupta si sa fac acel lucru pe care mai tarziu il voi regretabca lam facut , acela fiind a ma axa pe viata profesionala , si sa renunt la cea sentimentana..
Dorinta cea mai mare e sa fiu copil din nou , dar asta nu se mai poste … deci voi ramane in aceasta lume trista si fara …..
Se pare ca in final am renuntat sa mai lupt. A venit timpul sa mergem mai departe!